Prima zi de scoala din perspectiva unui elev roman

Bine te-am gasit pe blogul meu, cititor vechi, cititor nou, cititor din viitor! De curand un prieten mi-a recomandat un blog nou ce gazduieste un concurs cu premii la alegere. Am aruncat un ochi asupra blogului si chiar mi se pare unul reusit din toate punctele de vedere. Imi pare foarte rau ca nu am apucat sa il citesc si pe cel vechi. Fara sa mai lungesc povestea, acesta este concursul sustinut de Antoaneta si blogul sau: http://drumulvietii.com/2016/09/05/primul-dar-de-blog/. Pentru ca regula concursului cerea o intamplare, oricum ar fi ea, fericita sau trista, mi-am amintit de prima mea zi de scoala. Astazi voi vrea sa va prezint cele 3 "prima zi de scoala" ale mele, scoala primara, gimnaziala si liceu.

I-am povestit Antoanetei asa cum am putut eu mai bine prima zi de clasa I, o zi incarcata cu emotii de toate felurile. Pentru ca nu vreau sa pastrez secreta intamplarea aceasta nici fata de voi, voi lasa comentariul postat aici:

"Imi amintesc foarte vag prima mea zi de scoala. O adevarata aventura as putea spune. Parintii mei erau asa incantati de lucrul acesta, insa mie imi era groaznic de greu sa ma despart de colegii mei de gradinita si de doamna educatoare. Carui copil nu i-ar fi? O cunoscusem pe doamna invatatoare in timpul verii si nu voiam sa le arat parintilor ca imi este oarecum teama de acest lucru. Eram o puternica, normal. Am ajuns la scoala si am revazut figura doamnei blonde, usor plinuta. Eram foaaaarte emotionata, nu voiam sa fac ceva gresit, sa o supar, sa ii supar pe ai mei. Nu imi amintesc mai nimic din ce ne-a urat in ziua aceea, nu mi-am amintit nici atunci, imediat dupa. E ca si cum cineva mi-a spalat creierul sau ceva de genul acesta. Tot ce stiu este ca a fost o femeie extraordinara pe care o respect si in ziua de astazi."

Urmatoarea "prima zi de scoala" este cea din clasa a V-a. Ceva mai putin incarcata de emotii, insa la fel de importanta in sufletul meu, acea zi a fost una dintre cele mai de neuitat zile. Eu si colegii mei auzisem prin scoala la colegii mai mari ca domnul diriginte pe care urma sa il avem este cel mai rau, ca "pune la punct" elevii oricand are ocazia. Bineinteles, lucrul acesta m-a speriat, dar nu si descurajat. O fetita, o fosta colega, s-a transferat la clasa paralela din acest motiv, insa eu aveam incredere in mine. Eram o eleva silitoare si stiam ca ma voi intelege cu dumnealui orice ar fi. Asa a si fost! Pe parcurs ne-am dat seama cu totii ca acea persoana despre care se aude ca pune copiii la punct nu este altceva decat un om foarte de treaba, un bun organizator, glumet si un bun profesor de engleza. Nu-mi amintesc sa fi cunoscut profesorii in acea zi, dar ca orice elev, am avut preferati si...mai putin preferati.

Ultima dar nu cea din urma "first day of school"(pentru ca tocmai am terminat clasa a VIII-a cu diriginte profesor de engleza) este inceputul liceului, clasa a IX-a. Eram foarte debusolata in acea zi. Mi-am pus 4 alarme in dimineata aceea, le-am ratat pe toate, bineinteles. Cine nu ar face asta? M-am trezit foarte tarziu, m-am imbracat intr-o mare fuga si am plecat spre liceul la care instrasem. Toata lumea era in careu, eu ma uitam nedumerita incercand sa caut persoane cunoscute. Nu am gasit si ce sa fac? Am plecat acasa. A doua zi cand a intrat domnul diriginte in clasa, de data aceasta de informatica, ma uitam ciudat la el pentru ca nu intelegeam cine este. Cine e? Omul care se intelege cu elevii sai asa cum se intelege cu familia. Sincer, nu am mai intalnit pana acum om care sa faca glume asa "porcoase" la clasa. E o persoana extrem de prietenoasa, care spune totul dintr-o bucata si niciodata nu favorizeaza elevi.

Acum ca am ajuns clasa a XII-a, pot sa spun ca experienta mea in invatamantul romanesc a fost una preponderent pozitiva. Din clasa I pana acum am avut "lideri" ai clasei super pregatiti si prietenosi, ceea ce mi-a usurat considerabil existenta. Nu spun ca nu am dat si de persoane pe care nu le-am putut suporta si inca nu le suport, dar asta deja este o alta poveste si in articolul de astazi ramanem intr-o nota pozitiva. Sper ca si voi ati avut intamplari frumoase pe parcursul celor 12 ani de scoala si va invit sa mi le impartasiti! Voi reveni sa povestesc prima zi de clasa a XII-a peste fix o saptamana.